Aproape toată industria pornește de la aceeași idee: că ai ceva de reparat. Simona pornește de la exact opusul. Nu ești stricat. Ai dus doar prea mult, prea multă vreme, și ai uitat că, sub tot ce ai adunat ca să supraviețuiești, esențialul din tine e întreg și n-a plecat nicăieri.
Nu îți vinde o stare bună, cum ai pleca relaxat de la un masaj. Uneori, ca să-ți fie cu adevărat bine, trebuie întâi să te uiți la ce doare, și aia nu e plăcut pe moment.
A trecut și ea prin lucruri pe care nu le teoretizează. La un audit, a confirmat cu voce tare ceva ce alții voiau ascuns, și a plătit pentru asta. A ales, de fiecare dată, să rămână dreaptă, chiar și când a costat-o.
Am citit sute de povești. A Simonei ne-a rămas prin titlul pe care ea însăși l-ar da poveștii ei: Esența care rămâne.
Din procesul de selecție al Volumului 1
